Zenovie Carlugea | Tudor Arghezi, un elogiu al Gorjului | Editura Maiastra, Tg.-Jiu, 2010

Prin mijlocirea rîndurilor de mai sus îi invit pe cei interesaţi la lectura cărţii de faţă, semnată de Zenovie Cârlugea. Am rămas impresionat de caracterul ei laborios, de investigaţia răbdătoare cu care cercetătorul îşi urmăreşte subiectul, răscolind nenumărate periodice vechi dar şi parcurgînd o copioasă bibliografi e, inclusiv colaterală, pînă la o tratare, am putea zice exhaustivă, a acestuia.

Poet, autor al unor merituoase studii închinate lui Blaga şi Macedonski, talentatul meu concitadin Zenovie Cârlugea găseşte de regulă o măsură justă între prezentarea faptelor şi comentarea lor, niciodată lunecată în retorică encomiastică ori în exaltare mic-provincială. Arghezi e proiectat, aşa cum se cuvine, pe un fundal de elemente ale mediului cu care e concrescut, tratat cu o empatie admirativă dar sobră în expresie a exegetului care, abordîndu-l, n-ar putea exclama decît cu o sporită satisfacţie „m-a făcut muica oltean”.

Gheorghe GRIGURCU
 

Mã vãd plãcut contrazis în pesimismul meu, deschizând cartea dlui Zenovie Cârlugea, nu fãrã a da o primã de consolare pesimistului în cauzã, la constatarea cã ne afl ãm în faţa unei exegeze conceputã şi apãrutã în provincie, deci într-o vatrã conservatoare, cu altã curgere a timpului (…)

Autorul considerã, în perspectiva cãlinescianã, prezenţa în harta spiritualitãţii româneşti a unui curent alutan, pe şleaul Macedonski – Arghezi – Brâncuşi… Lucrarea dlui Zenovie Cârlugea, scrisã cu mãsurã, vrem a zice cu conţinutã ardoare, cu o invidiabilã documentaţie, vine în ceasul în care provincia are ceva de spus centrului, unde se dezbate însãşi problema existenţei literaturii – a motivãrii ei.

Barbu CIOCULESCU