Ion Elena | Adio frumoaselor zapezi, Editura Maiastra, Tg.-Jiu, 2005

ION ELENA reprezintă pentru mine un scriitor de sărbătoare, un trans-romantic şi un trans-simbolist.

Procedează ca un alchimist medieval şi totodată contemporan, simultan magic şi mitic. Reveria şi melancolia îi incumbă temerarului său partener de dialog nostalgia unor tărâmuri de vis, a unor vremuri imemoriale pe când la baza oricărui gest cotidian stătea o taină/un ritual/un arhetip şi, la baza oricărei rostiri, se întresitua o euharistie. Fiindcă, în ansamblul lor, proemziile lui Ion Elena, din cartea de faţă, au un aer religios, o tendinţă recuperatoare a sacrului de prin diseminările postmoderne ale secolului, (ne)fast, pentru literatura română, XX, de printre mirosurile pestilenţiale ale postindustrializării globale, faţă de care ecologistul Ion Elena s-a comportat ca un cruciat.

ION POPESCU-BRĂDICENI